Magia trecutului in Muntii Orastiei
Cetatile si sanctuarele dacice sunt vestigii care se gasesc in exclusivitate pe teritoriul tarii noastre, urme ale unei civilizatii marete ramasa, in mare parte, o enigma pentru istorici si cercetatori.
Considerata multa vreme o natie barbara, dacii s-au dovedit a fi un popor cu un ridicat grad de dezvoltare culturala si economica.
Faptul ca regele Burebista s-a implicat in lupta politica dintre Pompei si Cezar, ca Gaius, unul dintre cei mai renumiti juristconsulti romani, autor al lucrarii de drept „Institutiones“, era de fapt dac, ca Bachus si Ares, zei din pantheonul grecesc, erau de fapt de origine daca, ca orasele cetati de la Marea Neagra participau cu succes la Jocurile Olimpice (numai in Callatis au existat trei campioni) etc. arata fara nici un dubiu ca dacii, sau getii dupa denumirea greceasca, erau de fapt un popor cu o puternica influenta in viata Europei acelor vremuri.
Si totusi, datele pe care le avem despre ei sunt extrem de putine. Informatiile istoricilor antici, care au razbatut pâna la noi, ii prezinta ca pe niste oameni cinstiti si dârji. Nu multi se incumetau in acele vremuri sa tina piept armatelor lui Alexandru Macedon, cel mai mare general din istorie, sau sa invinga in mai multe rânduri, pâna la marile campanii ale lui Traian, cea mai temuta si eficienta armata a antichitatii, cea romana.
Istoria lor este insa, in mare parte, acoperita de negura timpului. Limba pe care o vorbeau stramosii nostri este necunoscuta, desi, de curând, au fost scoase la iveala mai multe placi de plumb, copii ale unora din aur, inscriptionate cu o limba necunoscuta si infatisând cetati si razboinici care aduc izbitor cu cei daci. Parerile asupra lor sunt, deocamdata, impartite, existând voci care pun la indoiala originalitatea acestora.
Fara indoiala, cele mai importante marturii despre poporul dac il constituie cetatile care ne-au ramas pâna in prezent.
Situate pe tot teritoriul tarii noastre, ele reprezinta o oglinda spre trecut, poate singura care ne mai poate dezvalui adevarul despre ceea ce a fost Regatul Dac.
Numite Dave si ridicate in secolele VI-III i.e.n, cele mai multe astfel de fortificatii se aflau concentrate in partea nord-estica a tarii, mai cunoscute fiind: Cotnari-Catalina (jud. Iasi ), Stancesti (jud. Botosani), Brad, Racatau (jud. Bacau ), Poiana (jud. Galati ), Rudi, Iorjnita (jud. Soroca , Moldova ), Râscov, Caterinovca, Cunicea, (jud. Dubasari , Moldova ), Saharna, Mateuti, Butuceni, Trebujeni-Potarca (jud. Orhei , Moldova ), Hansca (jud. Laputna , Moldova ) si Orlovca (Ucraina) etc.
Incepand cu secolul al II-lea i.e.n concentratia cetatilor se muta spre Muntii Carpati. O importanta deosebita o au cetatile din Muntii Orastiei, acolo unde se afla capitala Daciei, Sarmizegetusa, important centru militar-politic si religios.
De altfel, spre deosebire de orice alte fortificatii dacice, cetatile din aceasta zona prezinta doua particularitati. Punctele fortificate au caracterul unui sistem unitar de habitat si aparare, care asigura apararea pe toate caile posibile de acces, catre capitala. Cea de a doua particularitate o constituie unitatea sistemului de constructie adoptat, cu ziduri de calcar slefuit si perfect imbinat, având grosimi intre 2,5-3 metri si inaltimi variind intre 3 si 15 metri. Ramâne o enigma procedeul ridicarii acestor cetati. Nu stie nimeni prin ce mijloace era adusa piatra tocmai de la cariera Sfânta Maria de Piatra, situata dincolo de Mures, la peste 40 de kilometri; nici in cât timp si nici de câti lucratori a fost nevoie pentru finalizarea constructiilor. Se considera ca volumul de piatra folosit in ridicarea zidurilor dacice este comparabil doar cu cel al piramidelor.
De altfel, ele erau cunoscute in antichitate, istoricul Dio Cassius mentionand ca „dacii au muntii intariti cu ziduri“.
In zona Muntilor Orastiei au fost descoperite vestigiile cele mai valoroase ale civilizatiei materiale si spirituale ale dacilor.
Bogatia regilor daci era legendara si, multa vreme dupa ce statul dac disparuse, au circulat mituri despre comori ascunse de acestia de teama romanilor. Suprinzator este faptul ca, de-a lungul timpului, mai multe tezaure au fost descoperite de catre localnici, alimentand si mai mult imaginatia cautatorilor de comori.
Patrimoniul imobil il constituie zidurile cetatilor ruinate, martore ale celor mai tragice evenimente din timpul marilor razboaie daco-romane, si sanctuarele, care reprezinta, de altfel, calendare dacice de ma surat timpul, pentru calculul succesiunii anilor, durata lor, cât si pentru stabilirea perioadelor optime pentru efectuarea lucrarilor agricole. Sute de terase sprijinite cu ziduri de protectie din piatra, având inaltimi de la 3 la 15 metri, asigurau spatiul adecvat de locuire si de aparare al dacilor. Fiecare masiv montan este aparat de fortificatii care asigurau observatia, apararea si oprirea accesului pe toate directiile posibile. (Adrian Nicolae, Turism Club)
[...] Muntii Orastiei [...]