Pecersk Lavra din Kiev
Ucraina inscrie in lista obiectivelor de mare valoare pentru istoria civilizatiei umane doar doua obiective, ambele promovate dupa prabusirea URSS. Primul dintre obiective este complexul monahal Pecersk Lavra din Kiev, avand in centrul sau Catedrala Sfanta Sofia, una de o valoare deosebita pentru intreg ecumenismul bisericii de rit vechi, loc de odihna pentru multi sfinti si dreptcredinciosi, dar care, tocmai din acest motiv, a putut deveni componenta a patrimoniului UNESCO abia in 1990, dupa caderea comunismului.
Construita pentru a fi rivala Hagiei Sofia din Istanbul, marea biserica bizantina convertita la religia islamica de turci, Catedrala kieveana simbolizeaza „noul Constantinopole“, capitala regatului crestin al Rusiei kievene care a fost creata in secolul XI intr-o regiune evanghelizata prin botezul Sfantului Vladimir in anul 988. Influenta spirituala si intelectuala a Manastirii Kiev-Pecesk Lavra („lavra“ insemna chiar „manastire, loc de reunire pentru asceti“) a contribuit la raspandirea ortodoxiei catre hotarele uralice ale Europei si a fost elementul care a format credinta intregii lumi ruse intre secolele XVII si XIX.
Ceea ce vad vizitatorii inca de la distanta sunt acoperisurile aurite ale catedralei, donatie a Preafericitului Theothokos, care apar brusc dintre dealurile de pe malul drept al raului Dniepr.
Conform celei mai timpurii traditii a Bisericii, Sfantul Apostol Andrei, Primul-Chemat, in timp ce predica Vorba Domnului in pamanturile scitilor, a binecuvantat malul pe care s-a construit monahia si a prezis ca acolo se va naste un mare oras care va trai in credinta lui Hristos. Manastirea a luat fiinta in anul Domnului 1051, in timpul domniei lui Iaroslav cel Intelept al carui ministru metropolitan a fost Sfantul Ilarion.
Prima locatie a manastirii era subterana, in Pesterile Indepartate, pentru ca abia cu sprijinul printului Iziaslav sa poata fi adunati banii pentru constructia unui asezamant de suprafata. Pesterile au ramas insa o componenta de mare importanta a ansamblului monastic, ele devenind loc de tezaurizare pentru moastele sfintilor si dreptcredinciosilor bisericii.
Un nou sir de pesteri, numite Pesterile de Aproape, au fost anexate manastirii in acelasi scop, asezamantul fiind unul impresionant prin numeroasele nume de sfinti si preafericiti ale caror moaste le detine. Ridicarea catedralei a fost un mare eveniment pentru intreaga lume rusa. Biserica kieveana a fost aceea dupa tipicul careia a fost constituit ritul rus, un rol important fiind jucat si de Venerabilul Alipos, considerat a fi intemeietorul unui nou stil de iconografie, diferit de cel grecesc. In timp, dupa eliberarea de sub stapanirea hanilor mongoli care dominau stepa rusa, lavra a fost principalul focar de raspandire a scrierii chirilice si principalul bastion de lupta contra catolicismului agresiv din timpul in care regiunea a facut parte din statul lituaniano-polonez. Dupa intemeierea Rusiei moscovite, tarii au acordat o mare importanta manastirii kievene, iar Romanovii au facut mari danii. Anii comunismului au fost insa deosebit de dificili.
Imediat dupa Revolutia din Octombrie, toate proprietatile manastirii au fost nationalizate. In anii ’30, manastirea insasi a fost transformata in muzeu ateu, iar calugarii ramasi pana la aceasta data au fost executati prin impuscare. In timpul celui de al doilea Razboi Mondial, corpul central al catedralei a fost distrus intr-o explozie ai carei autori nu se cunoaste cu precizie daca au fost nazistii sau organizatiile sovietice de gherila. Noi valuri de persecutie au avut loc in anii ’50 si abia in timpul glassnostului, in 1988, comunitatea locala a reusit sa reintre in posesia unei parti din manastire si sa reinitieze cultul.
Retrocedarea completa s-a facut in 1990, moment in care monumentul a si fost admis in lista patrimoniului mondial.
Extras din materialul “Ucraina redescopera evul mediu”
[...] – Catedrala Sf. Sofia din Kiev, centrul istoric al orasului Liov [...]