Dus de-acasa.info

Un oras isi cauta viitorul in trecut

Situat în centrul tarii, la o aruncatura de bat de Brasov si Sibiu , orasul Fagaras a cazut în ultimul timp într-o inexplicabila si destructiva letargie. Tinut al unor oameni puternici (de aici descaleca Negru Voda, primul domnitor al tarii Romanesti), orasul si-a trait demult gloria si faima din vremurile în care era o resedinta fastuoasa pentru capetele încoronate. Paradoxal, astazi se pare ca viitorul orasului se bazeaza tocmai pe trecutul sau.

Situata chiar în centrul orasului, batrana cetate medievala îsi revarsa asupra acestuia toata vraja sa. Ea este cea care le aminteste oamenilor ceea ce au fost odata si locul în care trebuie sa se întoarca. Tacuta si enigmatica, martora a 700 de ani de istorie, Cetatea Fagarasului este aceea care poate reda locurilor macar o parte din faima de odinioara.

Mentionat documentar pentru prima data în 1291, Fagarasul s-a dezvoltat rapid, asta si datorita pozitiei sale si a conditiilor prielnice oferite de împrejurimi. În 1393, într-un document apartinand lui Gobelinus, episcopul catolic al Transilvaniei, asezarea era numita „marele oras romanesc“ .

Cetatea a fost construita în 1310 din ordinul lui Ladislau Apor, voievodul Ardealului. Desi initial era din lemn, aceasta a suferit mai multe adaugiri si reparatii.

Traditia spune ca pe locul cetatii s-ar fi aflat o alta fortificatie, mai veche cu peste un mileniu, probabil un castru roman, dovada stand un tezaur monetar daco-roman, dar si inscriptiile misterioase de pe unele pietre din constructia edificiului care tradeaza apartenenta acestora la o alta constructie initiala.

Edificiul se pare ca se numea „Fogar“, iar de la acest nume ar fi derivat si denumirea orasului în Fagaras. Însa ipoteza este una controversata. Exista mai multe alte teorii cu privire la originea denumirii localitatii. Una dintre ele este aceea care sustine ca numele ar proveni de la termenul „fa garas„ care înseamna „ban de lemn“, moneda cu care ar fi fost platiti constructorii asezarii. Astfel de monede s-au pastrat pana in prezent, ele putand fi gasite în colectia muzeului de istorie din oras.

O alta teorie sustine ca asezarea ar fi luat numele unui munte din apropiere care se numeste „Vacarea“ si unde locuitorii tinutului îsi trimiteau vitele la pascut, Conform acestei ipoteze, orasul s-ar fi numit initial „Vacaras“, transformandu-se ulterior în Fagaras. Aici îsi avea originea familia Vacarestilor, care se tragea din boierul Ungrin romanul si care avea ca blazon marca Fagarasului.

O alta versiune apartine marelui istoric Nicolae Iorga care mentioneaza ca, în timpuri de demult, pe cand Fagarasul era doar un satuc, s-ar fi aflat în preajma acestuia o padure de fag. Satul si-a luat numele de la acest copac si, în timp, a devenit Fagaras.

De-a lungul existentei sale, cetatea a trecut prin mai multe stapaniri. A apartinut, pe rand, domnitorilor romani (Vlaicu Voda, Mircea cel Batran), apoi principilor ardeleni si, în cele din urma, habsburgilor. Pozitia sa strategica deosebit de importanta a transformat-o rapid într-un punct de rezistenta impotriva raidurilor otomane si tataresti.

Primele modificari le sufera în anul 1538, atunci cand Stefan Mailath, principele Transilvaniei schimba întaritura de lemn cu una de piatra si caramida. O alta transformare are loc în 1623, principele Gabriel Bethlen întarind edificiul si aducandu-l aproape de forma actuala.

Dupa 1699 Cetatea Fagarasului trece în mainile hasburgilor. Era o vreme cand forticatiile sale nu mai faceau fata evolutiei tehnicii militare, iar noii proprietari o transforma în castel-palat în timpul domniei Mariei Tereza (1740-1780), aspectul sau devenind foarte asemanator cu cel actual.

Între 1507 si 1848, cetatea a avut 33 de capitani supremi. Ea devenise un centru important pe harta principatelor romanesti, ca dovada stand faptul ca principele Apaffi I îsi muta aici resedinta, iar Dieta Transilvaniei îsi tine sedintele în acest loc de 4 ori.

Cu siguranta, cel mai important vizitator al Cetatii Fagarasului a fost Mihai Viteazul. El se va retrage aici dupa înfrangerea de la Miraslau si tot aici îsi va adaposti familia pana în 1601. Tot la Fagaras va tine scaun de judecata, va reface biserici si va da hrisoave scrise în limba romana. Mihai Viteazul se bucura de o puternica sustinere din partea populatiei locale.

De altfel, adversitatea locuitorilor tarii Fagarasului fata de orice forma de dominatie straina s-a facut simtita dintotdeauna. Înca din secolul al X-lea, la venirea ungurilor, populatia romaneasca, constituita într-un voievodat, opune o rezistenta îndarjita în fata acestora, pastrandu-si autonomia si continuand sa se conduca „dupa legea veche a romanilor“. Incercarile fagarasenilor de a-si pastra independenta în fata asupritorilor se fac simtite pe tot parcursul Evului Mediu, numeroase rascoale au loc în anii 1368, 1432, 1434, 1436, 1503, 1508. Cea mai importanta miscare are loc între anii 1757 – 1761, ea cuprinzand Muntii Apuseni, Vaile Muresului si a Tarnavelor si întreg tinutul Fagarasului. Rascoala a fost reprimata sangeros de catre guvernatorul Transilvaniei, generalul Buccov. Nici revolutia de la 1848 nu i-a lasat indiferenti pe locuitorii Fagarasului. Orasul apare ca un important centru de actiune, aici creandu-se „Prefectura“ si „Legiunea romana“ a tarii Fagarasului.

Epoca moderna, una in care tunurile puternice au transformat in obiective militare desuetele castele si cetati, a afectat puternic importanta cetatii Fagarasului si a localitatii din jurul acesteia.

Cetatea a functionat cu diferite utilitati pana în 1961. Din 1965 este transformata în muzeu si, desi a fost supusa unor lucrari de renovare în anii ’80, este uitata si lasata în paragina dupa 1989.

Adevarul tragic este ca, între 1948 – 1960, cetatea a fost folosita ca închisoare pentru detinutii politici de catre regimul comunist, multi dintre cei încarcerati aici pierzandu-si viata. De altfel, Fundatia Culturala Negru Voda si-a propus înfiintarea unui prim Muzeu al Rezistentei Anticomuniste din Romania chiar în incinta cetatii. Proiectele acestei fundatii mai prevad tranformarea unei parti a cetatii în hotel, organizarea de expozitii si conferinte si extinderea muzeului deja existent.

Interesul strainilor pentru batrana cetate nu s-a lasat nicodata asteptat. În ciuda delasarii autoritatilor locale de dupa ’89 si a distrugerilor suferite în aceeasi perioada, au existat tot timpul grupuri de pasionati din afara tarii care s-au aventurat pana aici ca sa admire ceea ce odata era un edificiu impunator.

Aceeasi cetate a fost folosita si ca platou de filmare pentru mai multe filme straine. Mentionam ca în anul 2000 s-a turnat aici filmul american „Dracula 2000“, iar în 2004 au început lucrarile pentru realizarea unui film de epoca francez care îl are în rolul principal pe Gerard Depardieu.

Faptul ca fagarasenii s-au trezit din letargie si au început sa refaca ceea ce a fost distrus, faptul ca organismele internationale sunt interesate de renovarea si reamenajarea cetatii nu pot decat sa indice ca lucrurile îsi intra pe fagasul normal.

Cetatea Fagarasului se întoarce sa îsi ocupe locul pe care îl merita în istorie si în viata locuitorilor orasului. Refacerea acestei cetati înseamna refacerea identitatii si demnitatii oamenilor care timp de sapte veacuri au trait mandri de mostenirea lor.

Adrian Nicolae, Turism Club

Vezi si:

• Romania 2.0.0.7 – Cetatea Fagaras
• Strigoii din Carpati 4 – Intariturile din inima Romaniei
• Parcul National Piatra Craiului | Romania – Informatii locale
• Transilvania (prezentare)
• Castelul Fagaras (prezentare)
• Brasovul turistic (date generale)
• Turism in Brasov (prezentare Transilvania Travel)
• Strigoii din Carpati 1 – Zestrea
• Repere pentru un circuit religios
• Castelul Bran