Cu moartea la chef in Cimitirul Vesel
(extras din dosarul Piramide, cimitire, galerii, mausolee – Trecutul se intoarce)
”M-o calcat ieri un tractor/ S-o fo musai ca sa mor”, este reproducerea lui Baiesu dupa un vers de cruce din Sapanta. Inventivitatea epitafurilor nu este o creatie romaneasca, englezii fiind si ei excelenti la acest capitol, dar Sapanta surprinde prin aerul naiv, solar, prin prospetimea culorilor si unitatea stilistica. Majoritatea mesajelor de pe cruci nu sunt vesele, sunt doar decontractate. Multe suna ca un CV venit din lumea de dincolo, cinstit-lautareste si fara-nflorituri: „Am trait 49 de ani/ Aiasta vreau sa va spun/ C-am fost George Basului/ Cit pe lume am trait/ Multe oi am belit/ Carne bunam pregatit/ Carne buna nui poveste/ Si sa o mincat domneste/ Va dau carne grasa tare/ Savet pofta la mincare/ La 1939 adormit.”, spune un mesaj in grafia originara. Tot lipsita de umor este si o cruce din 1958: „Aici eu ma odihnesc/ Stetca Ion Frincu ma numesc/ Citam trait in vecie/ Lucru greu mia fost dat mie/ La IFET am tot lucrat/ Si vagoane am incarcat/ Bani ce am cistigat/ Tot pamint am cumparat/ Si la colectiv le am dat/ Ca viata o lasai la 70 de ai.”. Ca intr-un dialog istoric, o alta cruce ii raspunde: „Cit in lume am trait/ Turda Ion Bilta mam numit/ Multe service am avut/ Padurar si agricultor/ Si am oltoit multi pomi/ Cooperativa de consum/ De presedinte ma pus/ Am fost si primar la sat/ La toti nu lam fost pe plac/ O zis cas om rau in sat/ Dora am facut si bine/ La care o tinut cu mine/ Si trei copii am avut/ Unu de mic o murit/ Si sa va mai spun ca cei/ Am avut doua femei/ Amin doua o fost Anuta/ Sio fost tare draguta/ Pe amindoua leam iubit/ Da va spun leam stilcit/ Dar acum imi cer ertare/ De la mic si de la mare/ Trait 66 ai. Mort la 1979”. Printre celelalte peste o suta de confesiuni si spovedanii, dari de seama si referate despre viata traita, cazul primarului Toader nu este singurul caz in care cei morti sunt altoiti cum se cuvine de catre cei care-au dictat zicerea de pe cruce. Un alt memo mortuar de la Sapanta graieste: „Pina pa lume am trait/ Toaderu Ioanii ma numit/ Din a mea copilarie/ Caii mult mia placut mie/ Si nea mai placut una/ La bufet la masa asta/ Cu nevasta altuia/ Dupa lume imi pare rau/ Ca prea iute am murit eu/ Viata o parasai la 52 de ai./ 1973”. Imaginativ si concret, cimitirul de la Sapanta impresioneaza nu prin poanta si voiosie, asa cum ar fi dat a crede dupa renumele sau de „cimitir vesel”, ci printr-o anume convivialitate, printr-un dialog plauzibil intre cei vii si cei nu prea. „Povestiri din cripta” s-ar putea numi acest cimitir, daca termenul n-ar fi capatat un aer tenebros prin filmele americane. Mai degraba decat vesel, Sapanta este un cimitir interactiv, unul in care mortii par a se prezenta la o Caravana ProTV.
Revista Travel+Lesure, pasionata de topuri pe orice teme, nominalizeaza Sapanta in top ten-ul marilor destinatii funerare din lume. Romania mai are doua alte importante necropole, una, Cimitirul Bellu din Bucuresti, in curs de transformare in muzeu in aer liber si care se gaseste deja clasificata in marile cataloage europene, si una, Curtea de Arges, necropola regala, total necunoscuta in strainatate.
Leave a Reply